Numele unor personaje din aceste relatări nu sunt cele reale.

marți, 14 februarie 2012

2.Un vecin bun



Într-o zi plăcută de vară, treceam grăbită prin piaţă. O fostă vecină a părinţilor mei, fiica unui preot ortodox  pe care nu-l mai văzusem din copilărie mi-a spus:
- Ştii, tata mai trăieşte! Are aproape 105 ani!
M-a bucurat atât de mult această veste, încât am rugat-o să-mi dea voie să-l văd.
Le-am spus părinţilor mei că mă voi duce, şi tata mi-a dat o lucrare cu studii biblice să-i ofer. Deşi eram nerăbdătoare să-l văd, totuşi, grijile şi poverile vieţii  mă împiedicau s-o fac. Ani de-a rândul mă întrebasem dacă mai trăieşte, şi acum când ştiam şi mă bucuram atât de mult de aceasta, nu reuşeam să ajung la el. Mă rugam în fiecare zi şi ziceam: “Doamne, ajută-mă să-l văd! Ajută-mă să-mi pot lua timp să-l vizitez!”
Şi, în sfârşit, a venit momentul mult aşteptat. Am mers la fiica lui, care-l îngrijea cu multă dăruire. El stătea întins pe pat şi când i-am spus cine sunt, m-a îmbrăţişat cu dragoste! Privirea şi vorbirea lui erau foarte clare, doar auzul fusese afectat cu vreo 5 ani înainte. Oricum, 100 de ani auzise bine… Acum, cei din jur comunicau cu el prin intermediul foii de hârtie. M-a întrebat ce părere am despre o anumită grupare religioasă. I-am spus că deşi sunt foarte zeloşi, ei propovăduiesc unele lucruri care nu sunt în conformitate cu Biblia. Apoi a vrut să ştie ce confesiuni neoprotestante mai sunt în oraţul nostru şi alte realităţi ale lumii religioase din oraş. I-am spus că, după câte ştiu eu, există baptişti, evanghelişti, penticostali, şi adventişti care spun că au ca temelie a credinţei lor “Biblia şi numai Biblia”.
El a spus: “Şi noi, ortodocşii, la fel, doar sâmbăta ne deosebeşte de adventişti.”
Nu puteam să vorbesc prea mult cu el pentru că trebuia să scriu ceea ce doream să-i spun şi nici hârtie nu prea aveam, dar ştiam, că studiile biblice pe care i le dăruise tata prin mine, cuprindeau explicaţii detaliate. Era foarte interesat despre Sabat. Mi-a parut rau ca nu am discutat despre asta cat am fost vecini. Apoi am stat de vorba cu fiica lui, timp in care el a scris o poezie dedicată părinţilor mei, intitulată “Dragostea”:

Rabdă, iartă, uită, taci,
Frate pe duşman să-l faci!
De-l loveşti cu răzbunare,
Ura creşte şi mai mare,
Ea te rupe, te desparte,
Stinge dragostea de frate,
Surpă pacea şi ucide,
Drumul morţii îl deschide!
Nu-i mai scump şi nu-i mai sfânt
Ca al dragostei cuvânt.
Cântă-l, omule, cu drag:
Preamarire Domnului,
Bucurie omului!
(Familiei Costin scriu aceste versuri din iubire şi pentru iubire, cu urări de sănătate întregii familii. Domnul cu noi, preot I.V. Pascu)

Aceasta poezie reflecta concepţia lui de viaţă. Îmi amintesc cum porumbeii fraţilor mei stăteau mereu pe antena lui de tv, şi-i murdăreau tabla de pe casă, dar niciodată nu ne-a reproşat ceva cu privire la acest lucru. Îi plăcea  mult portolacul, dar şi porumbeilor le plăcea… Şi nici la această situaţie nu a protestat. A făcut nişte rame cu plasă de sârmă şi a acoperit portolacul. Astfel se putea bucura şi el de portolac, şi fraţii mei de porumbei… Dragostea găseşte totdeauna o cale, o soluţie de pace.
Pentru că am copilărit cu nepoata lui, l-am iubit ca pe un bunic pe acest fost vecin atât de bun. Şi a fost nu doar un vecin bun, ci şi un soţ bun, un tată bun, un gospodar bun, un bucătar bun,  un sfătuitor bun şi un poet talentat…
În ultima vizită pe care i-am facut-o, i-am dăruit un ghiveci cu portolac, pe care fiica lui l-a pus pe balcon, şi când soarele răsărea, floricelele înfloreau, şi aşa, înflorit, îl ducea în camera lui. Se bucura de fiecare dată. A spus înainte de a se sfârşi: “Să-i spui Maricicăi şi familiei Costin că mi-au înseninat ultimele zile de viaţă cu dragostea lor, şi cu portolacul…”
A murit cu 5 zile înainte de a împlini 105 ani. Vom păstra cu drag în suflet amintirea lui, împreună cu lecţiile de toleranţă şi dragoste primite de la el. Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat prilejul să-l cunosc şi să-l revăd. Pentru inima mea, această revedere a fost ca  un leac alinător din Galaad. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu